Capitolul 11. Un nou personaj, o situaţie neprevăzută.

După ce Andrei şi Natalia se îmbrăţişară bucuroşi de misterioasa revedere, merseră toţi 3 în bucătărie. Andrei luă 3 pahare, turnă în ele suc de portocale, îi servi pe cei 2, îşi luă şi el unul şi curios, se aşeză lângă micuţa Natalia zicându-i cu o voce  uşor emoţionată:
-Bună, Natalia, eu sunt…
-Bună, da, tu eşti Andrei. Ne-am întâlnit la  birou la domnul cel rău.
-Vai ce fetiţă deşteaptă avem noi. Bine, dar a trecut ceva timp de atunci şi în plus, acolo nici nu am avut timp să ne cunoaştem. Cum  de îţi mai aduci aminte de mine?
-Păi când mami Maria te-a rugat să o urmezi în birou, l-am întrebat pe Pesimis despre tine şi de ce noi nu putem să ascultăm discuţia. S-a enervat şi a ţipat la mine, eu m-am  speriat şi am început să plâng, atunci el a rugat-o pe secretară să ieşim afară zicând că nu trebuie să afli deoarece îi vei crea probleme. Când am auzit asta, ştiind că Pesimis e rău, ţipă şi se comportă urât cu toată lumea, am înţeles că  vrea să ascundă ceva, dar nu avea cum să ascundă  de oamenii răi la fel ca el, pentru că ei îl vor înţelege. Andrei, de ce atunci când le e frică de ceva oamenii mari  încearcă să ascundă greşeala în loc să o repare? Pe ei de ce nu are cine să-i certe? Am venit la   tine deoarece  ştiu  că eşti un om bun. Nu-i aşa că pot să stau aici? Nu mai vreau să mă întorc acasă unde mami şi Pesimis ţipă mereu la mine. Prietenul tău e simpatic, apartamentul e drăguţ, îmi place să ştii!  Mi-am adus şi câteva jucărele.
Uimit de cuvintele fetiţei, Andrei rămase pentru câteva momente fără replică. După un moment de tăcere îi răspunse mângâind-o uşor:
-Draga mea Natalia, tu eşti binevenită oricând pentru oricât timp doreşti. Sigur că da, poţi să stai aici cât vrei. Mă bucur mult că te-ai împrietenit cu el şi că îţi place la mine.  Răspunsul la întrebările tale nu este deloc simplu, nu îi ceartă nimeni pentru că nu toţi oamenii sunt atât de curajoşi cum eşti tu. Unii din ei se tem de reacţiile şi gestturile celui ce face o greşeală, iar alţii nu îi spun nimic pentru că se gândesc că oricum nu îi va asculta. Tu draga mea, indiferent de ce oameni vei întâlni, să fii la fel ca până acum, să ai curajul să le spui ceea ce îţi doreşti, să nu-ţi fie teamă să le spui, fără- a-i crittica, atunci când crezi că greşesc.
-Ce bun eşti cu mine Andrei. Eu şi jucărelele mele te vom răsplăti pentru asta, vom fi foarte ascultătoare şi vom avea grijă de tine.
-Îţi mulţumesc mult pentru grijă.  Acum că am aflat de ce ai venit la mine, sunt foarte curios să aflu cum ai ajuns tu singurică aici?
-Păi azi dimineaţă  îmi pregăteam păpuşelele de o nouă zi, când Pesimis a intrat nervos în cameră şi mi le-a dărâmat pe toate. I-am spus că frumos ar fi să  le strângă, iar  el atunci a ţipat la mine şi a spus că abia aşteaptă să scape de mine. Eu i-am zis că nu trebuie să mai aştepte mult pentru că voi pleca singură, el nu a crezut şi mi-a zis că nu e totul aşa de uşor ca în poveşti. După aceea a plecat  trântind uşa, dar spre bucuria mea şi-a uitat teleffonul pe masă.  Atunci l-am luat şi l-am sunat pe Optimis şi i-am povestit ce s-a întâmplat. L-am rugat dacă poate să vină pe la noi, a spus că da. Peste o oră şi-a făcut apariţia, după ce l-au certat mami şi tati că a venit atât de devreme şi i-a deranjat, m-au lăsat să merg cu el la plimbare. Înainte să ieşim am luat fără să mă vadă nimeni o  pungă cu haine şi jucării. Imediat cum am ieşit şi Optimis m-a întrebat ce-i cu punga i-am spus că eu nu mai  stau cu mami şi tati şi vreau să stau la el. Atunci m-a luat în braţe şi mi-a zis că nu se poate, că îi e frică să  nu îl certe mami şi  tati. A vrut să ne întoarcem acasă, dar eu i-am zis că nu mai vreau, iar el mi-a zis că dacă vreau totuşi să nu mă întorc, mă poate aduce la tine, eu am acceptat bucuroasă şi uite acum sunt aici. Sunt puţin supărată pe Optimis că nu a vrut să  stau la el, dar nu-i nimic, eu şi jucărelele mele suntem fericite că avem un nou prieten.
-Vai, dar ce experienţă interesantă ai avutt tu. Şi eu mă bucur să am o nouă prietenă. Dar cred că eşti  tare obosită nu-i aşa? A fost o zi lungă şi este timpul să dormi. Hai să mergem să explorezi magica lume a viselor.
-Mergem, dar cu o singură condiţie, mâine dimineaţă  vreau să vin şi eu cu tine la birou,  vreau să văd şi eu unde lucrezi tu, mami nu a vrut niciodată în afară de ziua aceea să mergem.
Andrei stătu câteva clipe pe gânduri, după care îi răspunse fetiţei:
-Bine draga mea, mâine vom merge împreună să vezi undelucrez eu. Acum însă trebuie să alergăm către pernuţe şi pătuţ, ne aşteaptă.
După ce Natalia adormi, Andrei se reîntoarse în sufragerie la noul şi misteriosul său invitat.
-Sincer îţi spun, zise Andrei vizibil obosit, o zi mai grea decât asta nu am avut niciodată
-Se obbservă Andrei, atât fizic cât şi psihic. Te ascult cu drag, povesteşte-mi, ce s-a întâmplat. Cine te-a lovit, cine e Natalia, de ce a venit tocmai la tine, cine-i Pesimis, cine-i domnul care a adus-o?
Obosit, emoţionat, nerăbddător şi oarecum revoltat, Andrei îi povesti aproape printre lacrimi toate întâmplările din acea zi.
-Andrei, linişteşte-te, vom găsi noi o soluţie pentru Pesimis ăsta.  Poate că în ultimele zile nu ţi s-a spus, dar eşti de admirat Andrei, pentru curajul şi tăria cu care înfrunţi toate problemele, pentru sufletul tău aurit, scăldat în bunătate şi altruism, pentru gesturile tale pline de frumuseţe şi delicateţe. Uneori  destinul îţi poate schimba viaţa în câteva minute, mă bucur sincer că am fost ales să cunosc un om special. Mulţi în locul tău s-ar  fi lăsat pradă descurajării, tu nu numai că nu ai făcut-o, dar te-ai lăsat pradă zâmbetului şi ai continuat să luminezi prin purtare şi vorbe fiecare om cu care ai interacţionat, iar asta o pot face doar oamenii wow!
Andrei nu apucă să îi răspundă invitatului său, deoarece telefonul începu să sune insistent. Curios, dar puţin îngrijorat de persoana care ar putea fi la capătul firului la această oră târzie, Andrei nu îndrăzni să se ridice de pe canapea. Văzând că nu face nimic, invitatul său îl întrebă:
-Andrei, de ce nu răspunzi
-Pentru că mi-e puţin teamă de cine ar putea fi la ora asta?
-Vrei să văd eu?
-Da, te rog mult!
El întinse mâna, luă telefonul şi zise:
-Ştii tu cum se spune, oamenii educaţi ştiu întotdeauna când să sune, bineînţeles că nu e cineva important, e Pesimis. Îi răspunzi?  Vrei să îi răspund eu?
-Nu, dă-mi-l mie, poate a realizat şi el acum că nu e în regulă ce face, poate e îngrijorat  din cauza Nataliei.
-Da, deşi nu cred! Poftim!
Andrei luă telefonul, răspunse şi voii să-i spună lui Pesimis că Natalia e la el, însă…
-Ai încurcat-o, dar de data asta rău de tot. Păi bine măi Andrei, nu ştiai tu oare că Pesimis e cu un pas înaintea ta, deci află tot? Ce te-ai gândit tu să o răpeşti pe Natalia pentru că nu ţi-am plătit salariul şi te-am dat afară nu? Ce ai zice dacă ar afla  despre asta autorităţile şi colegii tăi? Mi-a zis Optimis totul,  om deştept care a învăţat să mă respectte, se pare că tu nu, iar  naivitatea şi sufletul tău bun te vor costa scump. Înainte Optimis era tatăl răniţilor, aţi făcut schimb de roluri? Bine, acum ştii cum e, totul în lumea asta are un preţ, să nu crezi că îmi pasă de fetiţa aia, poţi să o păstrezi de tot, dar să îndeplineşti anumite sarcini, dacă nu, s-ar putea să  te vizitez prin închisoare. Ce zici, ne înţelegem? Am putea începe prin a-mi plăti o sumă de bani, hai că eşti tânăr şi nu-ţi iau mult.  Uite, te las pe tine să stabileşti cât.
-Doamne, Pesimis, cum se numeşte filmul la care te-ai uitat? De la poliţişti sub acoperire ai trecut la răpiri, şantaj şi închisori? Măi ultima dorinţă, e supper simplu de îndeplinit, spune faptele tale poliţiei şi vei avea ocazia să stai într-o celulă. Într-adevăr, Natalia e la mine, dar nu o  voi mai lăsa să stea cu tine pentru că nu meriţi asta. Poţi spune cui vrei ce vrei, un copil nu trebuie să treacă prin toate astea doar pentru că unii nu ştiu ce înseamnă educaţia, responsabilitatea şi umanitatea. Nu voi îndeplini nici măcar o jumătate de sarcină. Ne vedem mâine la birou, sunt obosit, altceva mai ai să-mi comunici?
-Bine Andrei, mai fă tu pe eroul cât încă vei mai avea ocazia. Nu, nu mai am nimic să-ţi spun, ne vedem mâine! După ce închise, Andrei puse telefonul pe masă.
-Incredibil aşa ceva, Pesimis ăsta nici acasă nu te lasă în pace? Ce voia?
-Se pare că nici acasă nu pot avea linişte cu el.  M-am înşelat din nou în privinţa lui, am vrut să îi acord o şansă dar degeaba. Ştia foarte bine unde e Natalia pentru că nu, atunci când   ne e teamă  şi de propriile gesturi, cel mai uşor lucru din lume e să dăm vina pe alţii. I-a spus Optimis unde e fetiţa, dar el nu de asta mă sunase. M-a sunat să-mi spună că ne putem înţelege, să-i dau bani şi nu mai ştiu ce să fac, pentru că altfel anunţă autorităţile.
-Andrei, nu-ţi pierde speranţa, am văzut amândoi că fetiţa era speriată de tot ce-i fac Pesimis şi prietena lui, de ce nu mergi la Protecţia Copilului? Mergi, povesteşte-le şi poate că te vor ajuta.
-Nu îmi voi pierde nici o clipă speranţa indiferent de ce va urma, nu mă voi lăsa descurajat de Pesimis pentru că încă mai cred că oamenii ca el odată şi odată vor răspunde în faţa cuiva pentru greşelile făcute. Vreau să aflu adevărul indiferent de cât va trebui să aştept, doar că vreau să nu fiu singurul care face asta, vreau ca  nu doar eu să mă implic, vreau să fim mai uniţi, vreau să aibă mai mulţi curajul să îi spună lui Pesimis că greşeşte, vreau să  merg la birou nu pentru a vedea stresul cum pluteşte peste tot, ci să îmi fac prieteni noi, să ies cu colegii în oraş. De ce nu se pot întâmpla toate astea? De ce în fiecare zi trebuie să fie presiune pentru a fi de partea lui Pesimis, când eu ştiu că lucrurile pe care le face sunt imorale?
-Of, dragă Andrei, viaţa nu e întotdeauna cum vrem noi să fie, nu toţi oamenii sunt ca tine, corecţi şi sinceri, devotaţi şi modeşti. Mulţi din păcate, nu au în subconştient noţiunile ce îi includ pe alţii aşa cum le ai tu. Haide, nu te mai gândi la asta, a fost o zi super lungă şi pentru tine, câteva ore de somn ţi-ar face bine.
Andrei îl ascultă şi merse şi el să  doarmă. Orele trecură mai repede decât voia Andrei şi o nouă dimineaţă caldă de vară aduse pe cerul albastru  o pploaie  de raze de soare.  Cei 3 se treziră şi după ce schimbară câteva vorbe, Andrei şi Natalia îşi luară la revedere de la invitat şi plecară   grăbiţi spre birou. În compania lui Andrei, Natalia era tare fericită, privea cu atenţie fiecare loc prin care treceau şi îi punea întrebări lui Andrei, fără să-i mai fie teamă că o va certa cineva. După ceva timp, ajunseră la  firmă. Urcară treptele şi  voiră să meargă în birou, însă fură opriţi de Optimis care zise:
-Bună dimineaţa  Andrei! Pesimis te aşteaptă urgent la el în birou.
-Bună dimineaţa! Serios? Fetiţa asta frumoasă de lângă mine vrea să-i arăt biroul, vreau să-mii petrec timp cu ea, dacă are ceva atât de important să-mi comunice, să se deplaseze el la mine.
-Andrei, te rog, o să mă certe dacă nu te aduc la el.
-Optimis, încetează  să fii atât de egoist, când te-am cunoscut eu erai mai altfel. Nu mă interesează ce o să-ţi facă. Andrei o luă pe fetiţă de mânuţă şi intrară în birou. Nici bine nu se aşezară că Pesimis dădu buzna extrem de nervos în birou.
-Cum îţi permiţi   nerecunoscătorule să nu asculţi de şeful acestei… Andrei, Andrei, vorbim limbi străine, ţi-am zis să îndeplineşti dacă vrei anumite sarcini pentru a o păstra pe asta, nu să mi-o aduci aici, pentru că…
Andrei bătu în masă întrerupându-l pe Pesimis.  Se ridică apropiindu-se.
-Taci, acum taci că dacă nu s-ar putea să se schimbe rolurile, vor chema salvarea angajaţii pentru tine de data asta. Orice, îţi permitem , să te  crezi agent sub acoperire, şef, ce vrei tu, dar nu îţi revărsa  grosolănia şi lipsa de tact asupra copiilor. Zii mai repede ce vrei şi pleacă!
-Andreiuţ, tu uiţi cu cine vorbeşti. Hai, lasă, te iertăm azi. Să revenim! Ai adus banii?
Andrei se apropie de Pesimis, îl prinse de   sacou, fixându-l cu privirea.
-M-ai enervat destul pe ziua de azi, dacă nu te dai din calea mea acum, nu ştiu ce îţi fac. Du-te, vezi că or mai fi ieşit filme din alea la care te uiţi tu, vezi că te caută aroganţa, du-te şi prinde-o, fă orice numai pleacă de aici!
-Da Pesimis, mi-ai trezit din nou păpuşica roz, chiar nu ai treabă deloc? Să ştii că nu vreau să mă întorc la tine şi la mami. În plus  s-a răcit încăperea de când ai intrat, nu ţi-ai mai încălzit şi tu sufletul deloc cu vorbe frumoase şi fapte bune.
-Fetiţă,  copiii nu se bagă în treburile adulţilor, aşa că tu trebuie să nu vorbeşti, mai ales în prezenţa unei persoane nobile şi distinse cum sunt eu. Nu vrei tu să te întorci din nou acasă, Andrei e rău şi nu îţi va cumpăra jucărele.
-Pesimis, ţi-am spus de un milion de ori că nici eu, nici jucărelele mele nu te mai vrem, ba nu, Andrei e bun, are răbdare,se joacă cu mine, tu nu ai făcut niciodată asta. Eu vreau să stau la Andrei! Ţi-am acordat prea multă importanţă. Poţi să pleci, nu mă supăr!
Nici bine nu apucă Pesimis să deschidă uşa, că secretara firmei intră plângând. Văzând asta, Pesimis se aşeză lângă Andrei întrebând-o pe tonul său superior şi agresiv:
-Ce ai măi fătucă de plângi? Ai 3 secunde să-mi spui ce ai păţit.
-Ştiu domnule Pesimis că în această firmă intră doar cine doriţi dumneavoastră, dar în urmă cu câteva minute a intrat o domnişoară elegant îmbrăcată care a spus că a angajat-o…
-Măi, vrei să-ţi tai din salariu? Vorbeşti prea mult! A intrat de câteva minute şi tu abia acum îmi spui? Du-te, du-te că vin imediat şi eu.
-Andrei, fii atent la mine, că dacă ai vreo legătură cu treaba asta, nu te vor mai recunoaşte prietenii tăi la ce o să-ţi fac!
-Iar ameninţi? Nu am nici o legătură. De când intră doar cine vrei tu în firma asta? Tu tot nu ai înţeles că eşti neimportant, mai bine du-te şi vezi ce se întâmplă. Vin şi eu imediat.
Pesimis plecă în grabă. După ce îi explică Nataliei că are puţină treabă, Andrei deschise calculatorul şi o lăsă pe fetiţă în compania personajelor sale preferate. Coborâ treptele şi deschise uşa curios şi emoţionat. Se aşeză cu grijă lângă domnişoara misterioasă şi aşteptă.
Tânăra domnişoare era foarte frumoasă.  Trăsăturile sale fizice  armonizându-se de minune.  Rochia roşie  acoperită de floricele îi evidenţia talia perfectă, iar părul ei lung şi negru completa cu succes câmpul vizual. Postura ei dreaptă te ducea cu gândul la o persoană serioasă, dornică de a realiza tot ce-şi propune.
-Ce vrei? a întrebat Pesimis.
Puţin şocată, domnişoara răspunse:
-Scuze, am greşit locaţia? Am înimerit pe câmp? Eu caut o firmă de IT. Mă puteţi îndruma?
-Fetiţo, te-a adus Andrei? Ce vrei mai exactt? Noi suntem o firmă de IT. Te ascult!
-Nu ştiu cine este Andrei,nu, nu m-a adus el. Totuşi mi-am dat seama, nu-s pe câmp, cred că sunt printr-o zonă părăsită unde au aterizat din greşeală oameni. Cu tine n-am ce vorbi! Cu mine vorbeşti în momentul în care vei învăţa să mă respecţi. Acum, cu cine pot vorbi şi eu în firma asta? Dorinţă: Vreau să fie cineva  din firmă, nu de pe câmp.
Andrei se apropie de domnişoară spunându-i calm:
-Sărut mâna stimată domnişoară! Numele meu este Andrei! Dumneavoastră cine sunteţi şi cu ce vă pputem ajuta?
-Îmi ppare bine să vă  cunosc. Eu sunt Ariana. În urmă cu câteva luni m-am prezentat aici la un  stagiu de practică. Şefa companiei m-a observat, i-a plăcut cum lucrez şi am semnat un conntract de angajare. Am terminat facultatea, am luat licenţa cu o notă mare şi m-am prezentat conform contractului la serviciu.
-A, am înţeles. Şefa companiei acesteia nu ştiu unde este, dar dacă aţi semnat contractul sunteţi binevenită printre noi. Dacă aveţi vreo nelămurire, cu cel mai mare drag încerc să vă ajut.
-Mulţumesc, sunteţi foarte amabil.
-Alo, ia, ia, ce e mă aici, în firmă la mine? N-avem nevoie de noi angajaţi. Poţi să pleci de unde ai venit. Vrei să te conduc?
-Mi s-a părut că a sunat telefonul, mnu, a sunat ceva în gol, cred că erau vorbele tale pline de răutate. Domnule Andrei, vă rog, îmi puteţi arăta împrejurimile, dacă nu e prea mult?
-Nu, nu-ţi poate arăta împrejurimile, e prea mult.
-Sigur că da! Cu mare plăcere. Haideţi să mergem, poate îi cumpărăm lui Pesimis un bilet la circ.
-Pesimis, dă-te din calea noastră! zise Ariana hotărâtă.
-Hai Pesimis, nu trebuie să-ţi faci griji, nu-ţi cerem bani pe bilet. continuă Andrei ironic.
După ce Andrei îi arătă birourile, Ariana dori să vadă şi restul împrejurimilor şi ieşiră afară. Văzduhul îi răsfăţa din plin pe cei 2 tineri cu esenţele îmbietoare ale florilor, iar concertul vocilor melodioase ale păsărelelor completa începutul unei frumoase prietenii. Când ajunseră în dreptul unei potecuţe cu flori, Andrei rupse câteva aruncându-le în direcţia fetei. Ea îl răsplăti cu zâmbete şi priviri admirative.
-Nu, nu cred că am înimerit nici într-o firmă de IT, ci într-un loc fermecat în care sufletele umane sunt îmbrăţişate de oameni înfloritori şi decorate cu vorbe alese. Andrei, mulţumesc mult pentru grija acordată.
-Cu  deosebită plăcere, dragă Ariana. Eşti un om frumos care meriţi să fii înconjurat de frumuseţe.
După ce străbătură câteva potecuţe, ei ajunseră într-un parc şi  se aşezară pe o băncuţă .
-Aici e linişte şi putem comunica în voie, îmi poţi povesti te rog ce se întâmplă? Cine-i fetiţa şi de ce se comportă omul ăla aşa?
Răbdător şi calm, Andrei îi povesti fetei atât cât ştia şi el. Auzind toate acestea, ea rămase perplexă.
-Incredibil ce mi-ai povestit. Foarte ciudat într-adevăr că nimeni nu vrea să-ţi spună ce-i cu Aliela, şefa companiei. Dar uite, de azi voi fi şi eu aici şi împreună, unindu-ne forţele vom reuşi noi să desluşim misterul.
-Mulţumesc din suflet Ariana că eşti alături de mine, contează foarte mult să ai cui să povesteşti.
După câteva minute, Andrei şi Ariana se ridicară luând-o agale spre firmă. La un moment dat însă, un poliţist şi un asistent social îi opriră. Pesimis se ţinuse de cuvânt!
-Tu eşti Andrei? întrebă poliţistul dur.
-Da, eu sunt, dar ce s-a întâmplat?
-Asta vei afla la secţie. Urmează-ne!
Ariana şi Andrei se urcară în maşina poliţiei, îndreptându-se către secţie.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Capitolul 11. Un nou personaj, o situaţie neprevăzută.&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s