Ajută-i să nu-şi abandoneze viitorul!

S-a terminat şcoala! Pentru unii este un motiv de bucurie, iar pentru alţii este un motiv de teamă, emoţie şi speranţă, vorbesc despre adolescenţii care vor susţine Evaluarea Naţională, Bacalaureatul şi examenul de admitere la facultatea mult dorită, pentru cei care le-au promovat pe celelalte. Acum 2 ani pe vremea asta, emoţiile mele erau ca ale lor, mă gândeam la matematică, cifre, procente, formule, teoreme, cum şi ce am să fac? Limba română nu mi-a pus probleme, fiind sigură că acolo mă voi descurca de minune. Bineînţeles, la proba asta am avut cele mai mari emoţii. Cu o seară înainte de prima probă, la orele 00:00 în loc să dorm, eu râdeam şi povesteam cu colegele. A trecut şi asta, ajungând la liceu, la profil uman, acolo unde mi-am dorit.

În clasa a Ix-a, într-o zi pe când aşteptam autobuzul să merg spre şcoală, m-a abordat un copilaş care era însoţit de bunica lui, dacă îmi amintesc bine. Dacă tot s-a terminat şcoala, mi-am zis că e o ocazie bună de a scrie despre asta, deşi e un subiect destul de sensibil. Nu sunt profesoară, nu sunt nici părinte, dar sunt elevă şi ştiu cât de important, necesar şi satisfăcător este să mergi să studiezi. Revenind la întâmplare. Iniţial nu i-am dat atenţie, deşi îl auzeam vorbind. Câteva secunde mai târziu, s-a apropiat de mine şi după ce ne-am prezentat, m-a întrebat curios:
-Şi tu acum dece aştepţi autobuzul?
-Pentru că merg la şcoală.
-Da, am fost şi eu un an, dar după aceea nu am mai mers.
-A, am înţeles, păi şi de ce nu ai mai mers?
-Pentru că trebuia să îi ajut pe ai mei. Ţie îţi place acolo?
-Da, da, Delia merge la concursuri, învaţă foarte bine. a intervenit mama. Nu vrei să fii şi tu aşa?
-Ba da.
-Da, da şcoala este un loc minunat unde poţi cunoaşte mulţi oameni noi, poţi să-ţi faci prieteni. i-am spus eu destul de emoţionată.
-Eu vreau, dar nu avem posibilităţi. În anul în care am fost eu am luat premiul I.
După aceea s-au urcat în autobuz şi au plecat.

Nici tehnologia avansattă, nici sumele exorbitante pe care le putem avea în conturi nu înlocuiesc educaţia şi cunoştinţele pe care le putem acumula în timpul şcolii. Mulţi se lasă acaparaţi de problemele lor cotidiene, uitând să privească în societatea actuală, unde ar observa probleme nu gravve, ci inadmisibile. La ce ajută laptopul sau tableta dacă unii nu ştiu să le folosească pentru că literele de pe ecrane reprezintă o enigmă? Cum să fie mediul protejat, să nu se mai taie copacii dacă unii nu ştiu cu ce resurse vitale ne aprovizionăm din ei? La ce folosesc codurile de programare celor care nu ştiu să primească restul la magazin pentru că operaţii precum adunări, scăderi, înmulţiri sau împărţiri nu au avut unde să fie învăţate? La ce le folosesc aplicaţiile moderne, rapide şi practice de angajare, comandat online, etc în condiţiile în care ei nu ştiu să-şi completeze în câmpurile corespunzătoare datele personale?Cum se poate recupera timpul ăla ideal, lipsit de griji, când erau centrul universului, orele în care îşi povesteau nostalgici amintiri din anii anteriori? Cum se poate recupera perioada în care treceau prin emoţii copleşitoare la teste şi teze? Cum se pot recupera zilele alea în care puteau vărsa primele lacrimi pentru o notă mică, când se îndrăgosteau, când ieşau la suc în loc să vină la ore, de ce nu? Problema e că nu se mai pot recupera toate astea, pentru că fiecare din ele, are o perioadă specifică.

Lipsa banilor, lipsa timpului, gânduri greşite de tipul: „Oricum are o problemă de sănătate şi nu-i va trebui la nimic şcoala”, nu numai că nu ajută, dar răpesc viitorul unei persoane care peste ani, putea fi un geniu! Nu accept nici o scuză, iar cei care refuză să-şi trimită copiii la şcoală, nu doar că au comis o ilegalitate juridică, ci şi una morală, cu bună ştiinţă i-au frânt unui destin primele tentative de cunoaştere. Fie că sunt albi, negri, etc, fie că sunt Romi, Francezi, Români, englezi etc, fie că sunt bogaţi sau săraci, cu sau fără dizabilităţi, toţi oamenii de pe pământul ăsta trebuie să beneficieze de dreptul fundamental la informaţie! Iar când văd situaţii de tipul celei povestite aici, copii dornici de a învăţa, dar nu au unde sau cum, aş vrea să am puteri supranaturale pentru o zi, să îi înscriu pe toţi la şcoală, să mă asigur că au condiţii optime de învăţat, iar după aceea să revin la loc în vechiul meu personaj. Dar cum nu suntem într-o poveste cu final fericit, ci în viaţa reală, am aranjat literele pe tipsia sufletului, am cules cuvintele şi le-am pus într-un articol pentru voi, pe care sper că îl veţi distribui.
Fie că vrem, fie că nu, şcoala nu este o etapă opţională din viaţa noastră, ci una obligatorie!!! Toţi copiii au dreptul să o cunoască şi să fie prieteni cu informaţia!!!

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Ajută-i să nu-şi abandoneze viitorul!&8221;

  1. Da. Din pacate multor copii li se incalca dreptul la educatie. Adica multi nu sunt educati nici in primii 7 ani, inainte de a merge la scoala. De scoala nici nu mai zic. Iar unii, chiar daca merg la scoala, ori nu au parte de profesori ca lumea, cunosc si cazuri de astea, ori n-au niciun interes sa invete. Trist, dar adevarat.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s